Hey Hey Hey! Pe 15 aprilie am primit o vizită mult așteptată din partea Veronicăi, sora mea. În decursul a 5 zile am profitat de vremea excelentă și de perioada mai liberă și am pornit în aventură. Post-ul acesta se anunță destul de lung, așa că puneți o pungă de floricele la făcut ;) Din iunie anul trecut există o rută directă București-Köln de la Blue Air care ajunge convenabil la ora 9:15 în Germania. Așa că am dat repede o fugă la aeroport de unde am preluat-o pe Vero, sora mea, bucuroși amândoi că ne revedem. Primul popas a fost la cantină, unde ne-am înfruptat apoi i-am făcut turul campus-ului și al cartierului. Junkersdorf-ul este frumos și foarte verde, Stadtwald (Pădurea orășenească) se găsește la câteva minute de mers, plină de lacuri și animăluțe. Când e frumos afară multă lume iese la plimbare, biciclit, alergat, etc. Pe seară am mers pe malul Rinului unde ne-am delectat cu apusul și cu un Radler de la mama lui. Da, aici ai voie să bei alcool pe stradă încă de la 16 ani. În tramvaie poți să ai în schimb ceva probleme și posibil și amenzi de plătit, așa că aveți grijă să nu fiți luați de val. După o primă zi în care ne-am încălzit, am continuat turul prin centru de data asta. La filarmonica din Köln au loc în anumite zile repetiții ale orchestrei la care intrarea este liberă. În jurul prânzului, când mulți dintre oamenii care lucrează în centru au o oră liberă preferă să vină să asculte 30 de minute de muzică clasică și nu numai. Am ajuns cu câteva minute înainte de începutul repetițiilor și sala era deja aproape plină. Am ascultat o arie din Schumann apoi un concert de trompetă alături de orchestră cu tente de jazz. Tasty! Pentru că vremea a fost super, am făcut un tur al centrului. Pe o plăcuță de lângă Dom am văzut semnătura lui Nelu, iar pentru ceva noroc am frecat nasurile celor doi nâstrușnici ai orașului: Tünnes și Schäl. Apoi am mers la un magazin specializat în articole de Carnaval, un eveniment major în zonă, loc în care am probat ceva costume. Un pic de shopping pe Schildergasse (strada lor cu magazine) a încheiat după-amiaza. Mai pe seară am gustat puțin din viața de noapte a orașului făcând ceva clubbing în Red Cat Lounge. Move it baby! Aici am avut o întâmplare parțial amuzantă. Am fost împreună cu Vero și Sînziana și am fost cu greu lăsați înauntru, abia după prezentarea buletinelor. Deoarece înauntru era destul de gol, am avut loc suficient de dans și de simțit bine. Dar deși intratul în club a fost gratis, ei bine, am aflat că ieșitul nu e. Trebuie să prezinți o dovadă că ai consumat măcar de 5 EUR de persoană... Nah, fiind pe fugă și având un tramvai de prins, am frunzărit repede meniul să găsim ceva la 15 EUR ce se poate bea repede. Și până la urmă am luat 7 shot-uri de tării (vodcă și tequila) fiecare costând 2 EUR și un shot de lapte la 1 EUR pentru a rotunji suma. A mers ca uns :)) Cu noul adrenaline rush, am prins cu bine tramvaiul 1 și am ajuns teferi acasă. Următoarea zi dis de dimineață ne-am făcut bagajul și am plecat spre Haga, via Aachen. În fosta reședință a regilor carlovingieni am vizitat fabrica de ciocolată Lindt și am făcut ceva provizii, că nu se știe niciodată când ai nevoie de o ciocolată. După-amiază am ajuns în Haga și ne-am cazat la un hotel de surferi pe malul mării. Deși pusesem GPS-ul, nu am găsit din prima locul de cazare. Pe malul marii erau numai case de lux, hoteluri fițoase și locuințe private. Unde să fie hostelul nostru de 10 EUR pe noapte de căciulă??? Așa că am tras mașina pe dreapta și am luat-o un pic la picior în explorare. Nici nu am ajuns departe, că o brigadă de polițiști parcagii se îndreptau vertiginos spre mașina noastră cu număr de România. Cu chiu cu vai i-am convins că suntem în căutarea cazării și că nu vrem să parcam aici și să nu ne dea amendă. După vreo două telefoane și ceva ture prin zonă am ajuns într-un mic golf în care era instalată o tabără de containere de marfă. Acesta era de fapt locul nostru de cazare. În containere au fost instalate 4 paturi, 1 dulap șubred, 1 masă și 1 scaun. Afară aveai toaleta la comun, iar în mijlocul nisipului era recepția-restaurant. Foarte hippie locul. Iar la 10 metri, în apă erau surferi în costume de neopren. Priveliște era într-adevăr superbă, soarele strălucitor, vânt taifunic, coafura nu prea rezistă. Așa că hai în centru, poate e mai cald acolo. În Haga poți merge cu tramvaiul cu 3,5 Euro pentru o oră sau 6 Euro pentru toată ziua. În centru ne-am întâlnit cu Dan, un prieten din România care locuiește de câteva luni acolo și am avut parte de un tur personalizat. Am testat și berea locală, apoi am văzut reședința regală, zgârie-norii și centrul. După apusul soarelui, răpuși de frig, vânt și oboseală, dar entuziasmați de plimbare ne-am întors la locul de cazare unde am dormit buștean. Sâmbătă ne-am luat rămas-bun de la Haga printr-o ultimă plimbare pe dig, salutând surferii din apă. Am luat apoi drumul spre Amsterdam, oprindu-ne la jumătatea distanței într-un orășel cunoscut în toată lumea: Keukenhof. Aici se găsește cea mai mare grădină de flori din lume, unde lalelele sunt la mare preț. În secolul XV servea drept grădină de legume a castelului, de aici și numele, curtea bucătăriei. Din 1840 a fost transformată în grădină de flori unde turiștii pot vedea cei mai interesanți hibrizi posibili. Locul este deschis începând cu ultima săptămână din martie până în mai, un bilet de intrare costă 16 Euro la care mai poți adăuga 6 Euro pentru parcare. O mică problemă am avut: nu am fost singurii care s-au gândit că într-o sâmbătă însorită e momentul ideal de a vizita Keukenhof, așa că am mers cam o oră bară la bară cu celelalte mașini. M-am simțit ca pe DN1 în zilele bune. :P Dar apoi ne-am pierdut în multitudinea de flori și miresme, ne-am urcat în moara de vânt de unde se văd câmpurile de lalele și într-o barcă pe unul dintre canale. Am admirat o expoziție de orhidee și ne-am amuzat de numele hibrizilor. Am găsit chiar și varianta Victoria's Secret. După 5 ore petrecute printre flori, ne-am luat adio în olandeză și am pornit pe drumul de întoarcere în orașul de pe Rin. Duminică am recuperat cu somnul, că deh.. era nevoie, apoi am mers în Tierpark (Parcul cu animale) de lângă Junkersdorf. E un loc perfect pentru copii și adulți plin cu animăluțe, de la capre și găini până la bizoni și căprioare. Cu 50 de cenți poți cumpăra o cutie de hrană pentru animale și avea ocazia de a fi lins pe mână de Bambi. Am auzit ca face bine la reumatism. După-amiază a venit timpul făcutului bagajelor, iar pe seară am urmărit România la tenis în Fed Cup. Felicitări pentru victorie! :D A doua zi dimineață am mers la aeroport pentru a ne lua rămas-bun, dar cu amintiri frumoase. Abia aștept următoarea întâlnire surioară! Și uite că am ajuns și la sfârșitul mini-aventurii noastre. Sper că v-a plăcut și vă aștept și pe voi pe meleagurile de aici.
R.C.
0 Comments
Leave a Reply. |
Radu Cristian Elisei
Homecomer în România după 4 ani de locuit, studiat și lucrat în Germania cu opriri la Köln și Frankfurt am Main. Categorii
All
Recomand
Arhive
June 2018
|