Bonjour! Revin în Köln după o scurtă, dar condensată călătorie la Paris. Cred că e a 5-a sau a 6-a oară când vizitez orașul, deci atracțiile în sine nu erau o noutate pentru mine, însă de data aceasta l-am simțit altfel. Îmi aduc aminte că la prima vizită și ulterior și la celelalte am rămas destul de dezamăgit. Așteptări atât de mari create în urma spoturilor TV, filmelor turnate acolo, poveștilor prietenilor. Și ce am găsit? Un oraș supra-aglomerat cu turiști (în toate pozele aveam măcar un asiatic care îmi strica panorama), prețuri destul de piperate în zona centrală, cerșetori dormind pe stradă, mizerie pe jos și în parcuri, iar lângă Sena niște miresme de canal și nu Chanel. În plus, cozile uimitoare la anumite obiective turistice îți șterg orice urmă de chef sau entuziasm. De data aceasta am avut un as în mânecă. Am fost cazat la Nadia, o prietenă bună care locuiește și studiază momentan în Paris, așa că am putut avea un inside look. ( Merci, a propos ;) ) Drept pregătire am scris pe Google: Top 10 in Paris și am hotărât că acolo nu voi merge. Inevitabil am trecut prin acele zone, dar nu la ore de vârf și nici nu am stat la vreo coadă. În schimb am vrut să simt cum e Parisul în zonele neturistice. Am plecat din Köln vineri seara în plină sărbătoare a Halloween-ului și am ajuns la 6 dimineața în Paris la Porte Maillot. Afară încă întuneric, așa că am zis să merg pe jos până în centru. Arcul de triumf la 6:20 e frumos și nimeni nu e împrejur. Av. des Champs Elysees era aproape gol, doar câte un petrecăreț în costumul de noapte trecută cu o sticlă de vin în mână mai anima peisajul. Când am ajuns la Roosevelt deja se luminase, iar pe Pont de L'Alma am savurat răsăritul. Sub turnul Eiffel la ora 8 fără 10 nu e agitație prea mare, iar soarele luminează deja frumos barele de oțel produse la Reșita. La ora 10 m-am întâlnit cu ”ghidul” meu după o plimbare pe strada Saint Dominique, pe care se găsește și ambasada României, prin Place de la Concorde și prin Orangerie până în curtea Louvre-ului. Vizita a continuat în nord către biserica Madeleine apoi am urcat pe terasele Printemps Grand Magasines, un fel de Luceafărul pentru cunoscători ;), de unde se poate admira panorama urbei. Drumul a continuat către nord, spre Moulin Rouge. Vis a vis este o aerisire de la metrou care suflă puternic aer, obiectiv pentru fanii Marilyn Monroe. Boulevard de Clichy duce către dealul din Montmartre care adăpostește Bazilica Sacre Coeur iar plimbatul pe culoarul central cu copaci e relaxant. Restul zilei l-am petrecut pe străduțe, rătăcind și bucurându-ne de soare, cu direcția aproximativă Montparnasse. În Paris, în zilele în care nu plouă, curge apă pe străzi, pompată din sistemul de canalizare. Tot în Paris pietonii nu respectă culoarea roșie a semafoarelor. Se asigură și trec. :) În Paris nu prea găsești benzi pentru biciclete, dar poți închiria una de aproape oriunde. În Paris, în zonele neturistice, este liniște și lumea se plimbă cu baguette în mână sau fumând dintr-o țigară. În Paris sunt scaune verzi, grele, pe care poți să te așezi sau să le muți oriunde vrei. În Paris se joacă rugby pe iarbă și în locurile în care este interzis. Micul Paris, adică zona centrală, nu este așa de întinsă, o poți străbate la picior în 2 zile. Parisul mi-a adus aminte de București, oarecum... Sâmbătă noapte am visat frumos. Duminică dimineață am vrut să ajung la catacombe. Mare greșeală. Coada la ora 9 jumătate o întrecea pe cea de la vot. Așa că ne-am îndreptat către Ambasada României pentru a ne exercita dreptul constituțional. La ora 11 am ajuns la coada deja formată și am așteptat 2 ore și jumătate. Inițial s-au împărțit în stradă formularele pentru votul în străinătate, dar apoi s-a renunțat la metodă din motive ”necunoscute”, iar procesul a decurs din ce în ce mai greu. La vot a venit și Horia Tecău după ce cu o seară înainte a jucat finala Masters-ului de dublu de la Paris. În ultima jumătate de oră spiritele s-au cam încins, s-au adus acuzații la adresa organizatorilor și a ordinelor venite din România. Într-un final am călcat pe pământul românesc din Paris și am pus ștampila pe acel buletin de vot. După am continuat plimbarea la pas prin cartierul latin. Am intrat la Panteon, unde sunt îngropate nume celebre ale Franței precum Rousseau, Hugo, Dumas, Marie Curie și Voltaire. Pe bulevardul Edgar Quinet era un târg de creație artistică, iar apoi am trecut pe lângă cimitirul Montparnasse. Era deschis, așa că am intrat. Uitându-ne pe placa de la intrare am remarcat 4 nume: Brâncuși, Cioran, Ionesco și Tzara. Partea frumoasă este că am întâlnit și alți români care au venit să le vadă mormântul și să aprindă lumânări. Într-un colț al cimitirului se află sculptura lui Brâncuși Le Baiser păzită de câteva camere de filmat. Seara m-am pregătit de plecare, iar afară am început să plouă. O ultimă oprire am făcut la Trocadero de unde se vede foarte frumos turnul luminat și am încercat o poză. Apoi mi-am luat rămas bun și am revenit în lumea germană. Vă recomand și vouă o vizită la Paris departe de toată aglomerația centrală și sper că veți avea aceeași vreme genială cum am avut eu. Au revoir, R.C.
0 Comments
Leave a Reply. |
Radu Cristian Elisei
Homecomer în România după 4 ani de locuit, studiat și lucrat în Germania cu opriri la Köln și Frankfurt am Main. Categorii
All
Recomand
Arhive
June 2018
|