Capitolul 4 - Trepte

   Neața! Aventura continuă. Ieri am vizitat Sighișoara și pe seară am ajuns în Brașov. Curioși de ce am găsit aici? Citiți în continuare!

    După o vizită la biserica ortodoxă din Tg Mureș, unde familia noastră germană a fost impresionată de obiceiurile de la noi - de la a atinge și a pupa hainele preotului, dar și de slujbă în general am plecat spre Sighișoara, singura cetate medievală locuită din România. Pe drum am trecut ușor ușor de la arhitectura satelor ungurești la cele săsești. În oraș am găsit multă lume forfotind și după părerea oaspeților noștri foarte multe scări. Adevărul este că au cam fost: din parcare la cetate, de la baza turnului cu ceas în vârf, din oraș până la Biserica din Deal și înapoi, dar a meritat. În Sighișoara se găsește și casa în care a copilărit Vlad Țepeș, dar spiritul medieval impresionează mai mult. După câteva ore am luat drumul Cetății Brașovului.

    După ce ne-am cazat într-un loc foarte plăcut aproape de centru am pornit alături de noul nostru ghid, Gabi, născută în Brașov, spre restaurantul Ceasul Rău. Acolo, înconjurați de muzică și forfot, am servit o cină tradițională românească, iar eu m-am delectat cu o ciorbă de văcuță cu smântână cât cuprinde. Pe seară am făcut o plimbare pe promenada Tâmpei, apoi am coborât la Biserica Neagră și în Piața Sfatului unde muzica răsuna minunat de la un concert, luând drumul spre casă pe pietonalele arhipline din centru chiar dacă era duminica și 10 seara. Asta da schimbare față de Germania. O să vă povestesc o mică istorioară despre un loc aproape de Poșta din Brașov. Acum vreo 8 ani, când eram încă în liceu, ne plimbam cu un grup de colegi dragi pe străzile Brașovului. Și pentru că ni s-a făcut foame am vrut să încercăm ceva nou. Spre capătul străzii am văzut mare scris pe zid Restaurant și am intrat pe ușile verzi. Înăuntru luminile stinse, mese aranjate, dar pustii, liniște deplină. ”Bună Ziua!....” Nici un răspuns. După câteva momente apare de după un zid un chelneraș scund și cu ceva ani în spate. Ne poftește să intrăm, să luăm loc oriunde dorim, ne-a aprins chiar și lumina. Am mâncat acolo o ciorbă delicioasă și un fel principal perfect, singuri într-o sală ca de bal. Ieri am revăzut intrarea, antepenultima poză din galeria de mai jos, dar locul este cu totul altul azi...
    În drumul spre casă am mai văzut două curiozități: Croitoria pentru copii fițoși și un afiș la Prigat pentru... invers-văzători.

    Azi urmează o drumeție în munții Piatra Mare prin Canionul 7 Scări.

R.C.

Back