Bună dimineața! Așa cum am promis, revin cu articolul destinat turului de hiking din munții din nordul Mallorcăi, La Ruta de Pedra en Sec. So enjoy! Traseul a fost declarat sit World Heritage de către UNESCO în categoria Cultural Landscape. El se întinde pe o distanță de 167 de km din sud-vest până în nord-est. Noi am reușit să parcurgem 75 de km în 5 zile de traseu, între Valdemossa și Pollenca. Inițiativa reamenajării traseului aparține municipalității Palma și dorește transformarea nordului insulei într-o destinație pentru iubitorii hiking-ului. Așa că pornim și noi la drum cu prima etapă. Valdemossa - Deia Din Palma se poate lua un autobuz, de altfel principalul mijloc de transport în comun pe insulă, care te va duce în orășelul Valdemossa, cunoscut pentru mănăstirea carthusiană și de unde începe traseul. Marcajele nu prea există pentru că această porțiune încă nu este gata, dar dacă dispui de o hartă sau un GPS poți ajunge cu bine în Deia. Etapa a avut 11 km, diferența de nivel a fost de 800 de m. La refugiul Can Boi, căci așa se numesc cabanele de pe traseu, ne-am descălțat și am savurat o bere spaniolă Estrella Damm. Căbănuțele sunt destul de încăpătoare pentru grupuri de până la 30 de persoane și subvenționate de către municipalitate. Așadar cu 20 de Euro de rucsac am avut pat, cină și mic dejun. La cină s-a servit o delicioasă supă-cremă de cartofi, piure și friptură de pui. Mallorca e renumită și pentru vinuri așă că de la masă nu a lipsit o sticlă de vin roșu sec. Deia - Muleta Următoarea etapă a inclus un drum pe coasta de nord a insulei, drum cu peisaje superbe. Distanța străbătută a fost de aproximativ 10,5 km, dar diferența de nivel a fost de 300 m. Finalul etapei a fost refugiul Muleta aflat lângă orășelul turistic Port du Soller. Fiindcă am ajuns destul de devreme, am putut coborî în port, savura o înghețată delicioasă și beneficia de razele calde ale soarelui. Orășelul este superb și merită vizitat mai intensiv. Într-un viitor apropiat voi reveni aici. Seara, înainte de cină, ne-am bucurat de un apus în mare, iar apoi de un pește în stil Mallorca acompaniat de vin roșu. Refugiul este așezat destul de departe de poluarea luminoasă, ceea ce înseamnă că ne-am bucurat de cerul înstelat. Ba chiar am avut parte și de câteva stele căzătoare. După apus și mult în noapte, spre nord, înspre linia orizontului, se vedea o pată portocalie și am presupus că este lumina venită din Barcelona, aflată la 200 km distanță. Muleta - Cuber În dimineața acestei etape a trebui să ne trezim devreme pentru a parcurge 17 km, 800 m diferență de nivel și pentru a prinde un ultim autobuz la ora 15:15 către următorul refugiu locuibil. După cum am spus anterior, traseul încă nu este complet, la unele refugii se mai lucrează. Așă că ne-am montat frontalele și am plecat la drum. Fiind presați de factorul timp am prins viteză pe faleză și în scurt timp am ajuns în Soller, orășel dominat de catedrala din centru. Apoi am început să urcăm și să urcăm. În curând am putut vedea de pe creastă farul de lângă refugiu în depărtare. Pe urmă am ajuns pe platou și după ceva timp am văzut lacul Embassament de Cuber, la capătul căruia se afla stația de autobuz. Am ajuns cu 30 de minute mai devreme, iar un măgăruș curios a fost pe post de entertainer. Acest ultim autobuz al zilei ne-a dus la Lluc, un loc în care se găsește doar refugiul și mănăstirea Lluc. Seara la cină însă am început să resimțim kilometrii parcurși în zilele precedente, iar Volaterunul a devenit cel mai bun prieten al omului. Lluc - Vârful Puig de Massanella Pentru această zi am fi avut varianta de a ne întoarce în locul din care am luat autobuzul și să continuăm traseul. Problema a fost că era duminică, iar duminica nu circulă autobuzele... Așa că am schimbat din mers traseul și ne-am hotărât pentru o ascensiune pe cel de-al doilea vârf ca înălțime din Mallorca - Puig de Massanella (1365 m). Circuitul a totalizat 18 km cu o diferență de nivel de 900 de m. Toată lumea a fost încântată pentru că pentru prima dată nu a trebui să cărăm cu noi rucsacii cu toate catrafusele. Așa că având un rucsac cu apă și mâncare la 2 persoane, atmosfera a fost mult mai liniștită iar omenașii mai entuziasmați. Și am avut și de ce. Traseul a oferit de toate: urcat prin luminiș, stânci, peisaje ca din Lord of the Rings, un pic de cățărat, măslini, căprițe și soare. Din vârf fiecare și-a putut vedea casa și poza în cele mai ușchite poziții. Coborârea a fost puțin mai lungă și obositoare, dar a meritat. Lluc - Pollenca Ultima etapă a implicat un drum de 18 km până în orașul Pollenca, oraș întemeiat de romani. Drumul a fost destul de monoton și plictisitor, dar într-un final am ajuns la destinație bucuroși și mândri că am parcurs tot traseul cu bine. În Pollenca ne-a așteptat un soare cald, o înghețată delicioasă și un pahar de Sangria răcoritor. Orașul este renumit pentru scările sale în număr de 365, câte una pentru fiecare zi a anului și pentru strada Calvarul, stradă însoțită de cruci de piatră care simbolizează drumul crucii lui Hristos. În biserica din centrul orașului poți admira efectul pe care îl produce trecerea luminii prin rozeta acesteia, iar dacă iei un autobuz poți ajunge în port, unde există și plaje amenajate. Sper că ați rezistat cu bine lecturii și că v-am stârnit interesul pentru acest traseu. Eu voi reveni cu siguranță în acest loc, m-aș bucura să mergem împreună.
Până atunci cărări cu soare vă doresc! R.C.
0 Comments
Leave a Reply. |
Radu Cristian Elisei
Homecomer în România după 4 ani de locuit, studiat și lucrat în Germania cu opriri la Köln și Frankfurt am Main. Categorii
All
Recomand
Arhive
June 2018
|