Londra în 25 de ore

    Salutare!

    Weekend-ul trecut am făcut o călătorie fulger, care a durat 25 de ore în capitala Angliei. A fost destul de obositoare, dar a meritat. Ce am putut face într-un timp așa de scurt? Ei bine destul de mult.

    Aventura a început vineri seara atunci când am părăsit Köln-ul. M-am urcat în autocar, iar a doua zi la 7:30 am ajuns la faimoasa stație de autocare Victoria. Dar până acolo am traversat orașul traversând Tamisa pe podul Westminster, aducându-mi aminte de gluma cu Big Ben, trecând pe lângă Piața Parlamentului, salutându-l pe Churchill, traversând piața Trafalgar și ajungând în final la destinație.    
    Mai fusesem de câteva ori la Londra și de fiecare dată am încercat să văd ceva nou. Iar atunci când ai prieteni care locuiesc în oraș misiunea devine mult mai ușoară și îți face mult mai multă plăcere.
    Așa că după un mic-dejun scurt în Finsbury Park ne-am îndreptat către Hampstead Heath. Cartierul este destul de fițos având case stilate și mașini de lux. După ce am traversat parcul și am urcat dealul, poți admira din vârf panorama orașului. Dacă vremea te lasă...
    Apoi am ajuns la Stables Market și Camden Lock Market. Când intri în piață te simți dintr-odată ca într-un bazar din Orient. O mulțime de oameni, vânzători ambulanți și clienți umplu aleile, tot felul de bunuri sunt etalate și feluri de mâncare care mai de care chiar în fața ta gătite, mirosul de mâncare îți intră adânc în nări, iar mix-ul de voci gălăgioase cu accente diferite îți stimulează urechea internă, făcând să te simți în același timp pierdut, dar entuziasmat.
    Stables Market, așa cum sugerează și numele, a fost un spital ecvestru care îngrijea caii ce trăgeau pe canale barjele de distribuție ale companiei Pickford. Acum a fost transformată într-o piață în care magazinele de lanț nu au voie să își comercializeze produsele. Mergând mai departe vei ajunge la Camden Lock Market situată lângă Regent's Canal. Aici vei găsi multe buticuri cu mâncare din toate colțurile lumii. Eu am servit o rață învelită și a fost delicioasă. Călătoria a continuat de-a lungul canalului. Am trecut pe lângă castelul piraților și am admirat câțiva puști vâslind alături de tată lor probabil pe canal.
    Apoi, profitând de soarele care s-a arătat pe cer am mers către Primrose Hill. De aici poți vedea o panoramă cu cele mai înalte clădiri din Londra. Ne-am întins pe iarbă puțin, am produs ceva vitamina D și ne-am bucurat de priveliște. Activitatea perfectă pentru o după-amiază.

    Pe seară ne-am plimbat prin zona centrală a Londrei: Podul Blackfriars, Catedrala Sf. Paul apoi am ajuns în cartierul Old Street. Aici e locul perfect pentru distracția de noapte, un loc cu multe baruri, cluburi și restaurante.
    Am servit mai întâi o bere rece la William Blake Pub apoi am servit cina la un restaurant tailandez. Aici mi-am cam luat țeapă. Deși am ales un preparat are nu avea desenat nici un ardei iute lângă, mi s-a adus o porție de pui picantă de mi-a luat gura foc. Eh, ce să-i faci când tu nu mănânci iute, dar te duci la restaurant tailandez... Dar ceea ce mi s-a părut ciudat a fost faptul că unele localuri se închid la ora 12,precum primul pub, deci trebuie să faci un pic de research înainte de a ieși în oraș, dacă vrei să petreci până târziu în noapte. Un avantaj e faptul că autobuzele circulă toată noaptea deci nu ești nevoit să iei scumpul taxi până acasă.  
    Am avut plăcerea de a fi cazat într-o casă specific englezească, iar aceasta are niște curiozități. Mai ales la baie. De exemplu există robinete separate pentru apa caldă și apa rece. Ceea ce îți lasă două opțiuni: fie te frigi, fie te speli cu apă rece. Un alt lucru amuzant e felul în care aprinzi și stingi lumina. Acest procedeu implică tragere unei sfori care atârnă de tavan. Nu mai vorbim că până să mă prind, mi-am rezolvat niște treburi pe întuneric. A fost destul de amuzant să descopăr aceste ciudățenii.

    Următoarea dimineață la ora 7 a trebuit să mă trezesc pentru a pleca spre Germania. La dus am luat ferry-boat-ul de la Calais la Dover, dar la întoarcere acasă am mers prin Eurotunel. Era pentru prima dată când mergeam cu Eurotunnel Shuttle și nu știam exact la ce să mă aștept. A fost o surpriză și pentru mine Am crezut că e un tunel normal. Dar de fapt nu prea e așa. Fiecare autovehicul trebuie să intre într-o serie de vagoane special construite care au o lungime de 775m, dar nu sunt foarte late. Autocarul abia a intrat. Deci nu este recomandat claustrofobilor. Călătoria a fost scurtă, a durat doar 50 de minute și curând eram în Franța. De acolo am urmat traseul obișnuit via Ghent, Bruxelles și Köln.   
    După acest super-scurt-city-break m-a simțit puțin obosit, dar foarte satisfăcut de cele văzute. Recomand. :)

R.C.

P.S.
Glumele despre Big Ben:
a) luckily Big Ben wasn't named after his brother Richard
b) What did Big Ben say to the leaning tower of Pisa? "I've got the time if you've got the inclination"