Salutare și bine ați revenit la un nou post! După aproape 3 ani de Germania și multe aventuri vreau să vă împărtășesc din lucrurile care m-au surprins în această țară. Postul e împărțit în două categorii: lucruri care te lovesc în față și lucruri pe care le descoperi mai apoi. Să începem! Care te lovesc în față: 1. Berea germană: de la 0.2 la 1 Un lucru pentru care Germania este renumită în lume este cantitatea de bere pe care locuitorii ei o consumă. Totuși ei ocupă abia locul 4 mondial după Cehia, Seychelles și Austria. Așa că și eu ca un om normal în primele zile de vizită am mers în oraș să beau o bere ”adevărată”. Numai că în locul halbei de 1 L, așa cum se vede din filme, am primit un păhăruț de 0,2 L. L-am botezat mai târziu drept ”eprubeta”. La Köln berea e mai specială, nu e lager beer, ci Kölsch. Orașul se laudă cu peste 40 de berării private care au dreptul de a denumi berea pe care o produc Kolsch, doar dacă fabrica se găsește între granițele municipale. Și pentru că ei consideră că berea adevărată trebuie băută proaspătă, folosesc pahare de 0,2L. Morala: berea se bea din orice recipient! 2. Gastfreundschaft în berării Acum ajungem la un alt lucru legat de Germania care vă poate surprinde. Ai fost vreodată la Carul cu Bere în București în timpul verii când e plin la terasă? Atunci știi că dacă te așezi, vei mânca și vei bea ceva, apoi vei fi întrebat ce mai dorești să consumi, iar dacă te-ai saturat, ți se aduce nota de plată, fără să fii întrebat dacă o dorești. Ei, la Köln de exemplu e o altă mâncare de pește. Chelnerii se plimbă printre mese cu un Beer Kranz, iar dacă te văd că ai terminat berea, sau mai ai puțin pe fund, vin și îți pun pe masă una proaspătă, din nou, fără să te întrebe. Acest lucru se repetă până îți spune cineva că trebuie să îți acoperi paharul cu suportul de pahar. Evident, la nota de plată se adună tot, deci ai putea avea ceva surprize. Morala: Uită-te tot timpul în jur și pune întrebări 3. Ultima etapă în ciclul berii în organism Pentru că am vorbit de bere multă, vine și un subiect sensibil: mersul la toaletă. În majoritatea localurilor sigur găsești un paznic la ușa toaletei, care la ieșire ori se uită insistent la tine, ori îți oferă un prosop de hârtie de care să te ștergi, totul cu intenția de a-i lăsa ceva bănuți și pentru el. Venind de la Dortmund înapoi în Köln într-un weekend, am trăit un coșmar pe pielea mea. În tren nu am avut toaletă, pentru că era S-bahn, deci tren de distanță scurtă. La gară era o toaletă, dar prețul de intrare era 2 euro, iar economistul din mine nu a văzut asta drept o investiție bună. Așa că am plecat mai departe. Și am mers și tot am mers, cred că vreo 2 km până am găsit un Burger King deschis. Apropo, era duminică. Am sprintat până la tejghea și am întrebat dacă pot folosi toaleta. ”Desigur, este jos. Coborâți pe scări!” Aleluia!!! Cu c²(viteza luminii la pătrat) am coborât scările și am răsuflat ușurat mai mult de 30 de secunde. La ieșire, un tip de culoare mă aștepta. Nu-l observasem la intrare. Îmi face semn insistent că trebuie să plătesc 50 de cenți. Scot portofelul, mă uit în el: 20 de cenți. Pun moneda pe farfurie și o iau pe scări. După 2 secunde aud ceva strigăte, dar nu mă mai întorc... Fuga! Morala: Păstrează întotdeauna ceva mărunt în portofel pentru urgențe! 4. Portofel de piele și portofel electronic Când am intrat la facultate mi-am făcut primul card bancar. După ce am început facultatea mi-am mai făcut unul la o bancă concurentă pentru că universitatea avea parteneriat cu ei. Meh... Ambele pentru conturi de debit, la care erau atașate cardurile Visa Electron. Toate bune și frumoase, plătit pe net, în supermarket-uri, scos bani în monedă străină, etc. Am ajuns în Germania, merg ca omul la primul supermarket ieșit în cale: Aldi. Ajuns la casă, scot mândru cardul și mi se zice: nu acceptam carduri de credit. ??? Ce? E un card atașat contului de debit. Am bani pe el, vreau sa plătesc. Nu se poate! Trebuie cash. Hai sa încercăm. Mda, mașinăria nu a recunoscut cardul. Aparent aici folosesc carduri EC (Electronic Cash) pentru scos bani și pentru plăți la diverși parteneri locali, iar card de credit separat pentru cumpărături online și în străinătate. Evident cardurile EC nu funcționează online... Morala: Să aveți tot timpul ceva bani lichizi la voi pentru supermarketurile tip Netto, Aldi, Lidl. 5. Mâncarea de duminică Un lucru cu care m-am obișnuit destul de greu e legea care interzice activitățile comerciale duminica și în timpul sărbătorilor legale tuturor firmelor, cu excepția celor din gastronomie. În Austria, în Erasmus era și mai complicat: Supermarketurile erau deschise sâmbăta până la 12 la prânz, iar duminica nu mișca nimeni pe străzi. Deci dacă aveai ghinionul să te întorci sâmbătă seara din excursie, iar pâine rămasă să fie mucegăită, vei avea motiv să te împrietenești cu vecinii. Morala: cumpără măcar o pâine de sâmbătă sau grisine pe termen lung! 6. Paște tot timpul anului: o poveste cu ouă La primul Paște în Germania am fost prin supermarketuri să caut vopsea de ouă. Și tot plimbându-mă am dat peste raionul de ouă, în care erau și cofraje cu ouă colorate. Fain, pentru cei leneși, ouă fierte colorate la raft. Totul bine și frumos, trec ceva săptămâni, ajung din nou la raionul ouă: cofraje noi cu ouă fierte colorate. Hm… dubios, oare nu s-au stricat de la Paște??? După încă o lună, aceeași situație. Morala: Nemții mănâncă ouă fierte colorate tot timpul anului. 7. Anatomia germană Pentru cei care doresc o lecție de anatomie, le recomand o vizită la sauna germană. FKK (FreiKorperKultur) a fost un trend dezvoltat în Germania de Est și implică nudismul pe plaje. Acest nudism s-a transferat și în partea de saună, deci dacă dorești să transpiri un pic, trebuie să o faci în costumul lui Adam. Pentru cei mai pudici dintre noi, poate fi un șoc, dar după ce vezi nonșalanța celor de acolo, parcă îți mai faci și tu curaj. Morala: Fără complexe, înainte! Pe care le descoperi mai apoi: 8. Închirierile imobiliare la nemți După ce viața de student s-a terminat și vrei să ai și tu o locuință care nu mai e un cămin studențesc, trebuie să te pregătești sufletește și financiar. În Germania pentru a închiria o locuință trebuie să faci o aplicație, ca la admitere la facultate sau ca la job. Dosarul gros cu cazier fiscal, fluturașii de salariu pe ultimele trei luni, recomandări de la foști proprietar, bani de depozit însumând chiria pe primele 2 luni, etc. Și când se rezolvă toate, ajungi într-o casă care este de cele mai multe ori nemobilată. Nici măcar o chiuvetă la bucătărie, ci o țeavă care iese mândră din perete. Nemții se mândresc mult cu achizițiile pe care le fac pentru o nouă locuință, dar mai ales cu bucătăriile lor, care pot depăși de multe ori un preț de 100.000 de euro, deci uneori trebuie să plătești chirie suplimentară pentru o bucătărie, dacă este deja instalată. Un post cu mobilarea locuinței actuale va urma. Morala: Cumpără o saltea gonflabilă pentru nevoi stringente. 9. Până la ce vârstă putem conduce? Sînziana face la momentul actual școala de șoferi în Germania. Și pentru că Germănica este țara Autobahn-ului, în cele 90 de minute ale orei de condus ești plimbat peste tot: străduțe, sensuri giratorii, autostrăzi, faci parcări de toate felurile și apuci să stai și în ”stau” (ambuteiaj). La sfârșit primești un permis de conducere care este valabil toată viața. Totul sună bine și frumos până te uiți în stânga și în dreapta la semafor și vezi colegi de trafic de 80+ de ani, care abia își mai pot mișca gâtul în părți conducând fără nici o grijă. Atunci te apucă grija pe tine… Morala: Fii cu ochii în 4 când conduci! 10. Circuitul bicicletelor în natură În Germania statistica zice că la fiecare 60 de secunde se fură o bicicletă. Ori au ei foarte multe biciclete, ori sunt foarte muți hoți, ori amândouă. Morala: Cumpără un lanț de bicicletă mai scump decât bicicleta sau o bicicletă foarte urâtă. Dacă ați ajuns deja prin Germania, ați sesizat deja unele dintre curiozitățile de mai sus? Tare m-aș bucura dacă am putea completa lista cu noi idei. În curând va apărea un articol despre România pentru a sărbători un an de la Serialul Românesc.
Până atunci mult soare vă doresc! R.C.
0 Comments
Leave a Reply. |
Radu Cristian Elisei
Homecomer în România după 4 ani de locuit, studiat și lucrat în Germania cu opriri la Köln și Frankfurt am Main. Categorii
All
Recomand
Arhive
June 2018
|