An nou la inaltime

Salutare și La mulți ani 2015! ( 8 zile mai târziu...)

    M-am reîntors la Köln după ce am petrecut sărbătorile de iarnă acasă, iar azi vreau să vă povestesc câte ceva despre cum e să petreci revelionul la cabană în vârf de munte.
    Obiceiul ăsta a început în primul an de facultate după ce am intrat în Clubul de Turism și Ecologie Ecotur din București. În toamna anului 2008 făcusem deja prima drumeție în Piatra Craiului și prinsesem poftă de aventură. Așa că atunci când s-a făcut lista pentru revelionul de la cabana Cuca, am dat și eu cu subsemnatul.

Cuca 2008-2009
    Înainte de a pleca la drum am făcut puțin research și am aflat datele tehnice: altitudine 1210 m în masivul Iezer-Păpușa; se merge cu trenul până la Câmpulung, se ia un microbuz până la cabana Voina și de acolo la pas pe drum forestier; de cărat și ceva mâncare și băutură + benzină pentru generatorul electric; semnal la telefon slab spre foarte slab. Nu sună extrem de tentant, dar a fost un revelion de pomină. Când ești la munte cu mai mult de 20 de oameni faini nu are cum să nu fie. Un obicei amuzant se petrecea noaptea: Fiind încălzirea la sobă seara puneam lemne și era foarte cald, așa că adormeai în lenjerie intimă cu restul hainelor aranjate lângă tine. Pe timpul nopții mai puneai un tricou, mai puneai o pereche de pantaloni, o giacă iar dimineață erai gata pregătit pentru a ieși afară. În plus am tăiat lemne pe capră, am gătit, ne-am dat cu sacul făcând trenulețul, am făcut traseu spre vârful Iezer, am rămas fără electricitate la ora 2 noaptea în noaptea de revelion și am petrecut la lumânări și frontale, am chitărit și cântat cântece de munte, ne-am făcut prieteni noi și am admirat natura. :) Bine ai venit 2009.

Cozia 2009-2010
    După așa o aventură cum fu anul anterior, pentru revelionul de la Cozia am fost printre primii pe listă. De data asta mergeam la 1573 de m, foarte aproape de vârf în masivul Cozia. Tot cu trenul am călătorit până la stația Mânăstirea Turnu, iar de acolo pe jos. Cred că a fost unul dintre cele mai grele trasee pe care le-am făcut vreodată. Cu un rucsac plin cu bunătăți de acasă, printre care și sarmale, cozonac, vin, șampanie am urcat timp de 10 ore. Din fericire tot drumul de noapte a fost luminat de către luna plină care se reflecta în zăpada albă imaculată având un efect aparte. Animația a fost asigurată de către 2 căței care ne-au însoțit peste tot.
    Odată ajunși sus am fost întâmpinați cu camere calde și paturi moi, dar și apă proaspătă, pentru că rămăsesem fără... De sus de la Cozia se vede Oltul cum unduiește, iar în noaptea de Revelion se vedea Râmnicu-Vâlcea luminat precum Mordor-ul. Trasee prea multe nu am făcut, dar ne-am bucurat de vremea frumoasă, de zăpadă și de priveliște. La coborâre, fără greutate în spate, am fost în 3 ore la bază, bineînțeles însoțiți de companionii canini. 

Negoiu 2013-2014
    După ceva pauză m-am reîntors la înălțime. De data asta la 1546 m la Cabana Negoiu. Tot în număr mare am mers, dar cu mașinile de data asta. Tehnologie! :D La capitolul peisaje Făgărașul este superb cu cascade înghețate, cu piscuri înzăpezite, cu vegetație montană. Nici la capitolul distracție nu am stat mai prejos, cele 3 zile petrecute acolo fiind de neuitat. În noapte de revelion am avut masa asigurată, dar în următoare zi am fost noi master Chef. Fiecare avea ceva în responsabilitate: pregătirea cărnii, tăiatul legumelor, umplerea ciupercuțelor cu brânză, întreținutul focului, alimentarea cu tărie a bucătarilor dar și menținerea bunei dispoziții. După, seara a continuat cu dans și joc, iar când ne-am trezit am luat-o încetișor spre casă.

Cheia 2014-2015
    Cel mai prospăt în minte, căci deh, a trecut abia o săptămână de atunci este revelionul în Munții Căpățânii, în parcul național Buila-Vânturarița la 919m înălțime. Și acum am mers tot cu mașinile până la intrarea în parc, iar apoi am încercat senzații tari cu tractorul. 20 de km, parțial pe zi, parțial pe noapte pe un drum forestier luminat de luna plină, cu trecere printr-un tunel cu țurțuri uriași, ca într-un final să fim așteptați la cabană cu ciorbă de gâscă, sărmăluțe, vin fiert și voie bună. Am făcut și două trasee scurte, iar apoi ne-am întors pentru a petrece la cabană. Ce îmi place la munte este lipsa poluării cu lumină. La -17 grade în noapte de revelion dezbăteam care e carul mare și cel mic și unde se ascunde Steaua Polară, așa de bine se vedea cerul cu stele. Am avut parte și de o surpriză: dacă până acum căram de obicei o chitară cu noi, anul acesta am renunțat la idee. Și ce să vezi: unul dintre cabanieri ne-a adus o chitară plus ceva caiete cu cântece astfel încât oricine să-și poată adăuga vocea la cor. La întoarcere s-au purtat discuții faine timp de 20 de km, iar pe după-amiază eram deja înapoi la mașini.

    Cam astea ar fi pe scurt poveștile celor 4 treceri în noul an în mijlocul naturii. Elemente în comun: oameni faini, aventură, peisaje fantastice, vreme frumoasă, sunet de chitară, amintiri pentru restul vieții.
    V-am făcut curioși? Unde vă veți petrece următorul revelion? :P

R.C.

P.S. Mulțumiri pentru fotografii: Nadia Kadri, Mihai Nic, ș.a.