Capitolul 2 - Sa fim tineri

    După o primă zi incitantă am pornit la drum spre vest. Cu Dusterul închiriat am străbătut dealurile transilvane spre Turda, am testat bucăţica de autostradă A3, am descoperit una dintre cele mai frumoase mine din lume, Salina Turda şi în final ne-am relaxat în Capitala Europeană a tineretului 2015.

    Dimineața devreme ne-am întâlnit în holul hotelului cu reprezentantul firmei de închirieri auto, care ne-a adus Duster-ul în parcare. Totul a mers bine până am inspectat mașina. Cred că a văzut și zile mai bune, parbrizul fiind puțin ciobit într-un loc, probabil de la o piatră, iar table cam zgâriată, dar fiind ultima mașină pe stoc n-am avut ce face și am luat-o.
    Chiar la ieşirea din Tg. Mureş pe şosea am văzut prima atracţie şi anume o maşinuţă de 1 persoană probabil home-made. Nu știm însă dacă va trece testele de siguranță pe șosea. Drumul a şerpuit frumos printre dealuri şi ne-a dat ocazia să vedem din depărtare satele răsfirate recunoscute prin turnurile de biserică şi acoperişurile roşii. Dar la puțin timp după ne-am dat seama că priza mașinii nu ne alimenta GPS-ul. Bai mare, căci pentru atâtea zile pe drum, aveam nevoie de ceva ghidaj. Dă repede telefon la reprezentant, făcut un pic de scandal, tot tacâmul. În fine, după ce a dat ceva telefoane, ne-a anunțat că putem opri la un service de la intrarea în Cluj, unde putem primi reparații. Miraculos totul a funcționat bine după. 

    Curând am ajuns la intrarea principală în Salina Turda. Drumul este foarte bine marcat, nu ai cum să ratezi obiectivul. Drept urmare parcarea era arhiplină, chiar şi pe marginea drumului erau parcate maşini. Noi am lăsat automobilul undeva mai departe şi apoi am făcut o plimbărică până acolo. Sarea s-a extras de la Turda încă din timpul romanilor până în 1932 când au fost sistate lucrările. Din 1992 a fost deschisă în scop turistic, iar din 2009 modernizată la statutul actual. Ea impresionează prin adâncime şi masivitate, prin culoarea pereţilor de sare, prin iluminatul perfect, dar şi prin lacul de sare pe care se poate vâsli. Scările sunt destul de strâmte iar pentru lift trebuie să ai răbdare, multă răbdare. În afară de privelişte şi aer poţi să joci popice, minigolf, fotbal sau să te ridici în roata cea mare. Chiar dacă sunt doar 12 grade în mină, un urcuş pe scări îți pune sângele în mișcare și te încălzeşte rapid.

    După reaclimatizarea cu lumea de afară am luat-o la asfalt pe autostradă spre Cluuuj. Însorit ca de obicei şi cu aer curat era plin de viaţă chiar dacă este vacanţă. În piaţa Unirii o campanie de adunat zâmbete anima atmosfera prin muzică şi bărbi, iar în faţa catedralei doi tineri italieni făceau un reportaj despre Cluj/România. Pentru familia germană catedrala catolică nu a fost prea impresionantă în schimb biserica ortodoxă modernă, Schimbarea la faţă, i-a uimit. Cam prea mult aur pentru gustul meu... Un alt lucru care i-a fascinat au fost cablurile de telefonie şi curent, multe blitz-uri îndreptându-se într-acolo, în Germania fiind toate îngropate. Gangurile care duc spre curţi interioare au fost de asemenea plăcute, iar în unul dintre ele am găsit terasa în aer liber Boema. Băuturi bune, service de calitate. Pentru că ni se făcuse deja foame am hotărât să cinăm la Fabrica de Bere Ursus. Deşi acum nu se mai produce berea în acel loc, fabrica şi-a păstrat flerul. Calitatea berii a fost confirmată de către cei doi germani, atât nefiltratata cât şi cea premium necesitând musai încă un rând. Seara s-a încheiat cu un tur prin Parcul Mare până pe Cetăţuie, realizat de Diana şi Smara, prietenele noastre clujence, pe care mă bucur mult că le-am revăzut.

    Două ore de condus către Tg. Mureş au însemnat finalul zilei, iar la miezul nopţii am fost deja în pat.
    Azi urmează lacul sărat Ursu şi staţiunea Sovata, așa că rămâneți pe faza.

R.C.

Back